Povestea voiajului Dincolo

“Peste cateva zile, se vor implini 37 de ani de cand am inchis o clipa ochii aici si, in clipa urmatoare, i-am deschis Dincolo. Eram Acolo intr-un loc insorit, unde vedeam doar iarba stralucind de o parte si de alta a unui drum care ducea drept si neted inaintea mea si niste copaci ici si colo. Stateam nedumerita cu picioarele afundate racoros in iarba reavana de pe marginea stanga a drumului, incercand sa pricep unde ma aflam si ce cautam acolo.

Si tot privind roata in jur, toate simturile mi-au intrat in alerta: se intampla ceva ciudat acolo si nu-mi dadeam seama ce anume. Am devenit din ce in ce mai atenta si, dupa scurt timp, am constatat ca nu era nimic periculos in jur, atata doar ca atmosfera locului era altfel decat am simtit-o vreodata pana atunci. Asa ca mi-am mijit ochii ca s-o pot privi in adancimea ei asa de ciudat stralucitoare. N-am vazut Soarele nicaieri pe cer, de aceea nu intelegeam de unde izvodea lumina aceea egal difuzata dintr-o zare in alta si la fel de limpede si de fastuos scanteietoare.

Cu o curiozitate tot mai ascutita, incercam sa descifrez misterul acelui.. aer asa de straniu si, de aceea, il scrutam prelung in fel si chip, rotindu-mi privirea, focalizandu-mi-o diferit, pana cand, in fereastra deschisa larg intre doua respiratii, am vazut! Am vazut nu cu ochii, ci cu toate cate eram eu in acea farama de clipa: aerul acela era…Viu! Era o Prezenta vie, surazatoare, si care.. ma iubea! Ma impresura cu fiecare clipa intr-o imbratisare tot mai afectuoasa, tot mai tandra, tot mai intens, tot mai.. fara de scapare – m-am speriat: ma pierdeam, fara de scapare!

Si am incercat sa ma tin de ceva. De mine, fiindca nu mai era nimeni si nimic in jur in afara de mine de care sa ma tin ca sa intarzii dizolvarea implacabila in imbratisarea aceea implacabila. M-am privit: ceea ce si cum eram atunci acolo isi pierdea contururile, marginile incepusera sa mi se imprastie in aerul cel tandru precum o faceau candva stropii colorati de acuarela pe care ii lasam sa cada pe plansa uda. M-am speriat si mai tare. Si am vrut si mai tare sa ma tin de mine, sa-mi pastrez forma, sa raman.. eu.

In cautarea disperata a ajutorului, am ridicat privirea speriata, ca altadata cand fusesem pe punctul sa ma inec la mare, catre Prezenta zambareata care ma voia a ei. Si atunci am vrut si eu sa fiu a ei. Pentru totdeauna. Cu un chiot de Bucurie am plonjat in.. sus. Pentru Fericirea din cantecul contopirii cu intregul cel viu si tandru nu s-au inventat cuvintele potrivite descrierii. Ori nu le stiu eu. Asa cum nu le stiu nici pe acelea care ar putea spune ceva omenesc despre ne-fericirea care m-a transformat intr-un vaier prelung avand forma unei fete de 23 de ani pierdute prin hatisul de aparate, fire si tuburi dintr-un salon de Reanimare.

Ani multi am incercat sa inteleg de ce am fost pedepsita asa de cumplit, de ce am fost respinsa si abandonata iar in aceasta lume de catre imbratisarea acelei Vieti.

Ce am putut crea in acei multi ani din aceasta energie a mea? Evident, situatii de respingere si abandon. Mai ales ca intreg neamul meu era indelung traitor in aceeasi energie.
Urmarea in plan fizic? Desigur, am devenit un ghem de boli caruia nici un medic nu a putut sa-i descopere capatul de fir care sa-l conduca la solutia vindecatoare. Mai aveam o singura sansa: sa descalcesc de una singura legaturile care m-au facut propria mea prizoniera. Asa a inceput cautarea. Cautarea de sine.

Pe cararile ei intortocheate, te-am intalnit si pe tine, Liliana. Acum mai bine de trei ani. Te-am vazut, te-am citit, te-am auzit, dar nu te-am ascultat – atunci mi s-a parut ca nu mi se potriveste tehnica EFT, mi se parea aiurea sa recit un text in vreme ce bat niste puncte energetice. Asa ca am mers mai departe in cautarea a altceva, a altceva care sa mi se potriveasca intr-adevar.

Pana intr-o zi in care am simtit cu mare acuitate ca sunt pe punctul sa fac implozie. Toate semnalizatoarele de avarie chiraiau si beculeau a urgenta maxima. Intrebandu-ma alert ce pot face pe cat de rapid, pe atat de puternic si de eficient, mi-am amintit ca exact cu aceste cuvinte iti descriai tu invatatura practica pe care o recomandai si careia i te-ai dedicat cu intreaga convingere.

Am deschis imediat pagina de „Resurse gratuite” de pe blogul tau si am facut la repezeala primul exercitiu pe care mi-au picat ochii, cel despre „Iertarea de sine”. Maiculita, ce potrivite mi se pareau acum si textul de „recitat” si bataile pe puncte! 🙂

In cateva minute doar, semnalizatoarele mele de avarie s-au potolit unul cate unul iar eu uitasem si sa respir din pricina uimirii ca.. „S-a facut!”, chiar „S-a facut!”!

De atunci incoace, am descalcit tot mai usor incalcitura in care reusisem asa de maiastru sa ma prind fedeles, tehnica EFT a devenit un joc pe care mi-l fac tot mai plin de Bucurie insotindu-l de fel si fel de texte si de muzici, insa niciodata, nici macar o data nu-l inchei fara: „Iti multumesc cu nesfarsita recunostinta, Liliana!”

Voiam sa stii asta. Sa stii ca Binele si Frumosul pe care le imprastii cu atata Iubire si generozitate in lume nu raman fara ecou. Stiu ca stii si tu asta, dar poate ca e Bine si Frumos sa ti-o mai confirmam si noi uneori. Noi, cei care asteptam cu mare Bucurie sa ne confirmi la randu-ti, ca ecoul acela se intoarce la tine cu inmiite reverberatii de Bine, de Frumos, de impliniri binecuvantate.

Te rog sa ma ierti, ca am lungit comentariul cu povestea voiajului meu Dincolo! Insa intentia mea a fost sa confirm prin aceasta experienta a mea ca a invata sa renunti fara nici-o teama la limitele proprii (care par ca iti sunt trasate mult prea apasat, mult prea „real” pentru a ti le putea dizolva singur) este invatatura esentiala si practica necesara care fac posibil plonjeul in susul nesfarsitei Bucurii de A FI. Altfel spus, confirm prin experienta proprie ca, asa cum spui tu, „Daca nu aplici absolut nici un alt exercitiu in rest, dar IL INTEGREZI pe „Ma predau”, e ca si cum le-ai fi facut pe toate celelalte la un loc”.

Cornelia Milu

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *