12 ani de terapie in 12 zile

Iata ca nu mai pot tine in mine toate astea! Adica, nici macar nu am incercat, dar a trebuit cumva sa pun intr-o forma coerenta toata avalansa de trairi, informatii, experiente, senzatii si tot ce mi-a fost dat sa traiesc in ultimele saptamani. Nu a fost usor, din cauza intensitatii resimtite, dupa cum vei vedea si in continuare.

Inainte de a trece mai departe insa, trebuie sa accentuez cu tarie: ACESTE INFORMATII NU SUNT MENITE SA INLOCUIASCA RELATIA PE CARE O AI CU CADRELE MEDICALE SPECIALIZATE! Nu sunt oferite ca sfaturi medicale, ca alternative pentru sanatate, ca solutii de vindecare si ca nimic din ceea ce poate fi privit in acest fel. Sunt relatate experientele mele si preferintele personale pentru o anumita cale de autocunoastere! Detaliile oferite mai jos, altele decat experientele mele, se regasesc de asemenea, pe scara larga ca informatii generale, asa ca fiecare are sansa sa fie raspunzator pentru propriile decizii si propria stare de bine, fiind invitat la discernamant.

Apoi mai este o atentionare de facut: ACESTA NU ESTE UN ARTICOL!

Asa cum s-a mai intamplat in trecut, cand am publicat anumite ghiduri cu informatii bogate pe un subiect sau altul, cele ce urmeaza NU pot fi segmentate in mici articole pe care sa le parcurgi mai usor, pentru ca trebuie sa creez atat contextul cat si sa expun faptele, asa cum s-au petrecut ele. Daca nu ai timp sau disponibilitate sa citesti acum sau alta data mai tarziu, inseamna ca nu este pentru tine si e in regula in ceea ce ma priveste, deci nu te supara nici tu ca volumul acestui material este cuprinzator.

 

PREAMBUL

Am ales titlul de mai sus, parafrazand sintagma intalnita adesea pe internet: “Ten years of therapy in one night”, insemnand “Zece ani de terapie, intr-o singura noapte”. Ea se foloseste in majoritatea testimonialelor cu privire la ritualuri samanice si pentru ca am revenit saptamana trecuta dintr-o calatorie de 12 zile pe care am facut-o in Brazilia, am gasit acest titlu ca fiind sugestiv.

Noi numim “viata” perioada pe care o petrecem pe acest pamant, dar ce traim este cel mai adesea, o continua lupta de supravietuire! Petrecem fiecare zi in asa fel incat sa mai “facem ceva corect”. Sa fim sanatosi, sa avem un acoperis deasupra capului, resurse materiale cu care sa ne intretinem si chiar sa invatam, sa evoluam si sa crestem spiritual. Observa te rog, ca nici macar nu am folosit negatii. Si ce daca?! Asta nu inseamna ca directia in care mergem este potrivita intotdeauna din moment ce ENERGIA din care facem lucrurile, cel mai adesea e una IMPOTRIVA VIETII.

Noi nu traim viata cu Bucuria copilului care o descopera si care nu are nevoie sa se “predea” in vreun fel. El “doar” este una cu Totul! De-abia cand invata sa spuna “eu”, pierde aceasta legatura. Numai ca acum (de fapt, de cateva mii de ani, doar ca nu s-a dorit sa fie disponibil pentru toti), fiecare Copil din noi are posibilitatea sa fie vindecat. Si odata cu El, fiecare dintre noi cei de Acum-si-Aici.

Ayahuasca este numele folosit pentru a descrie un ceai amazonian sacru, obtinut din lianele si frunzele a doua plante speciale. Fiertura obtinuta se foloseste in ceremonii religioase in bazinul Amazonian din America de Sud, de peste 3000 de ani si reprezinta o licoare concentrata, obtinuta prin fierbere indelungata la foc mic.

Pentru ca in urma cu o saptamana am revenit din cea mai fascinanta experienta pe care am avut-o pana acum in aceasta viata, trebuie (“trebuie” pentru ca nu pot sa tin asa ceva in mine, desi sunt constienta ca este un subiect controversat si voi pierde poate, anumite persoane care rezonau cu ceea ce obisnuiam sa impartasesc) sa iti redau intreaga experienta – asa cum spune englezu’ – cu toate cele, “The Good, the Bad and the Ugly” – altfel spus cu Bune si cu Rele.

Imi doresc doar sa nu citesti acest material in pauza de pranz, intrucat contine unele parti care nu te-ar ajuta deloc la.. digestie. Scuze, dar sper ca nu te astepti la altceva din partea mea, in afara de sinceritate!

Ingerarea compusului care a stat la baza experientei mele face parte poate, din cel mai vechi sistem spiritual si cea mai veche arta a vindecarii – un sistem in care abordarea spirituala nu este separata de abordarea terapeutica, ci dimpotriva sunt integrate. Samanii sunt considerati pe buna dreptate, pionieri ai constiintei si vei fi surprins sa descoperi ca exista o adevarata munca de cercetare farmacologica cu privire la Ayahuasca.

 

De peste 3000 de ani, vracii culturilor stravechi folosesc printre altele, un produs natural 100% la care o sa ma refer in continuare. El are ca elemente principale, doua componente:

1). Coardele unei plante asemanatoare vitei de vie (Banisteriopsis Caapi) din care se obtine un lichid denumit de localnici “Vinul sufletului”. Aceasta contine alcaloizi cu rolul de a inhiba monoaminoxidaza – o enzima care impiedica degradarea catecolaminelor creierului si ale sistemului nervos simpatic (care nu e “simpatic” deloc, pentru ca e aproape tot timpul activat din cauza stresului si impiedica activarea sistemului nervos parasimpatic, ce ne-ar asigura mediul necesar pentru orice tip de vindecare). Catecolaminele sunt un grup de hormoni eliberati in sange, ca raspuns la stresul fizic sau emotional (de exemplu dopamina, epinefrina (adrenalina) sau norepinefrina).

*Fac tot posibilul sa pastrez un minim de termeni specifici si sa redau esenta informatiilor, folosind cele mai simple explicatii pe care le pot da, dupa ce mi-am pus si eu “creierul pe moate”, ca sa iti poti face o idee cat mai corecta.

2). Frunzele unei plante din familia rubiaceelor (Psychotria Viridis), denumita si chakruna – o planta sud-americana cu efect halucinogen ce contine DMT (dimetiltriptamina, cunoscuta si sub numele de “Molecula Spiritului” – o substanta secretata in mod natural de Glanda Pineala (atunci cand nu este calcifiata), denumita si “Cel de-al treilea ochi”. Ea nu ar putea fi ingerata de sine statator, intrucat monoaminoxidaza de mai sus ar distruge aceasta molecula.

De unde stiau samanii sa aleaga substantele si sa le combine in acest fel, cu mii de ani in urma? De unde stiau sa le prepare?

Sunt intrebari la care oamenii de stiinta cauta raspuns inca si iti voi trimite in mesajele viitoare, multe dintre materialele care arata acest lucru.

 

Cercetatori in neurostiinte, psihiatri si doctori in farmacologie participa la studii experimentale ample realizate fie in jungla amazoniana, fie in clinici private. Ei urmaresc perioade indelungate utilizatorii acestei plante, realizeaza analize de sange, electrocardiograme, le supravegheaza presiunea sanguina si urmaresc aceste persoane, scanandu-le creierele inainte si dupa ingerarea substantelor.

Rezultatele sunt exemplare in sensul in care se arata ca amestecul nu provoaca nici dependenta, nici toxicitate fiziologica. Din contra, nivelul serotoninei – un antidepresiv natural, care in mod normal scade dupa folosirea unui drog – este crescut in sange in acest caz. Sunt inregistrate modificari fiziologice temporare la nivelul creierului si este semnalata o crestere temporara a neuroreceptorilor, iar aceste descoperiri sunt revolutionare in ceea ce priveste potentialul terapeutic.

In timpul ritualurilor cu Ayahuasca, prin intermediul unor tehnici si a unei Cunoasteri pe care nu o putem cuprinde, suntem ghidati intr-o confruntare uneori violenta, cu propria noastra identitate. Din punctul meu de vedere, aceasta inseamna adevarata vindecare!

Muzica ce insoteste ceremoniile contine sonoritati sacre, ca in toate religiile lumii, sonoritati care aduc beneficii fiintei umane si induc stari modificate de constiinta.

Se petrec astfel, cel putin 3 lucruri/ pe 3 directii:

1). De obicei iti arata propria viata, ASA CUM ESTE, intr-un mod extrem de clar si lipsit de confuzie. In mod normal, ne explicam propriul comportament prin tot felul de motive si explicatii pentru care ne purtam in felul in care o facem. Ayahuasca ne arata fara echivoc, DE CE ne comportam asa cum o facem, DE CE viata noastra este asa cum este

2). Iti recalibreaza lungimea de unda a creierului, permitand astfel ca lumile invizibile in mod normal, sa fie vizibile pentru o scurta perioada de timp (cateva ore), conectandu-te cu o realitate mai vasta.

3). Intensifica anumite aspecte ale creativitatii umane

Nu este de mirare ca unele plante care ar putea aduce beneficii majore omenirii sunt introduse in categoria drogurilor, dar nu este intentia mea sa vorbesc despre teoria conspiratiei aici. Ceea ce ma intereseaza este sa iti relatez cu toata sinceritatea ceea ce am experimentat, astfel incat atunci cand spui ca esti “in cunostinta de cauza” cu privire la acest subiect, sa iei in considerare si perspectiva mea (desi esenta a ceea ce continui sa spun intr-una este chiar “Nu crede pe nimeni, ci afla-ti propriul Adevar!”)

 

In ceremoniile asistate de samani, planta este un vehicul iar samanii sunt piloti. Ceea ce iti propun este sa folosesti acest vehicul, invatand sa pilotezi singur. Exact ca la scoala de soferi, iti amintesti prea bine – instructorul a stat LANGA tine si TU ai tinut volanul. Doar nu te-a luat in brate ca pe cei mici, facandu-te sa crezi ca daca stai la volan, chiar conduci 🙂

Desigur, in Calatoria mea a fost si “instructorul” prezent langa mine – cel care are comenzile duble pentru siguranta tuturor. Acesta a fost in persoana Silviei Polivoy, fondatoarea Centrului Spiritual TheVine. In urma cu 14 ani ea a cumparat o bucatica din padurea aflata in apropierea tarmului atlantic, in zona braziliana Bahia, transformand-o in locul in care te poti intalni cu Tine.

Silvia Polivoy s-a nascut in Argentina si investigheaza starile modificate de constiinta de peste 25 de ani, in calitate de doctor in psihologie. Ea si-a inceput activitatea cu o practica privata de 20 de ani in care a lucrat ca psihoterapeut, practicand psihoanaliza, hipnoterapia, analiza tranzactionala si psihologia transpersonala, trecand apoi la samanism si practici spirituale.

Silvia a facut cercetari in Mexic, cu samanii Mazatec si a lucrat extensiv cu plantelele sacre in habitatul lor natural, dintre care cel mai mult cu plantele sacre Ayahuasca si San Pedro. Incepand cu 1996 a organizat retreat-uri atat in jungla peruviana cat si in cea braziliana, iar in 2004 a co-fondat Centrul Spiritual TheVine, pe tarmul Atlanticului de Sud, in zona braziliana Bahia.

 

CALATORIA

In vara anului trecut, o cursanta care mi-a devenit tare draga, a sosit de peste mari si tari in Romania, pentru a urma cu mine Cursul acreditat EFT Nivel 1&2. Nici una-nici doua, am inceput sa ne impartasim Darurile – eu din cunoasterea mea, ea din experienta ei cu plantele sacre.

De ani de zile o prietena din copilarie imi tot vorbea despre calatoriile initiatice si despre ceremoniile Ayahuasca, dar de cate ori imi spunea “Hai sa mergem si noi in Peru”, ramaneam ca o stana de piatra. Nu ma atragea nicicum, nu imi doream in nici un fel, astfel ca am trecut deseori pe langa aceasta ocazie. Am inteles acum ca nu acela era drumul meu si ma bucur ca mi-am ascultat intotdeauna intuitia.

De data aceasta, vara trecuta mai exact, m-am auzit spunand dintr-o data “Vreau si eu!”. Nu stiam ce se petrece – de ce simt ceea ce simteam, dar imi era clar ca “ceva” se construieste in interior, ca o “chemare” din departari.

In scurt timp i-am scris Silviei Polivoy, am trimis cererea, mi-a analizat-o si aprobat-o in 24 de ore (este un proces de admisie, nu complicat dar obligatoriu, din motive de siguranta pentru cel care solicita inscrierea intr-un astfel de program).

In cateva zile am comunicat si altor prietene demersul meu, iar doua dintre ele au dorit sa se alature. M-am bucurat mult ca vom forma un trio, alegand o astfel de experienta intr-un an de vibratie 3 🙂

Mentionez ca NU stiam cum voi ajunge in Brazilia, nu aveam planificate resurse in acest scop si multe alte amanunte pareau c-ar trebui sa fie inca rezolvate, totusi imi era CLAR ca lumina zilei, ca voi ajunge foarte curand.

Multe semnale de confirmare mi-au venit pe parcurs, iar mie imi place sa observ deja cu amuzament sincronicitatile care apar. Una dintre ele a fost cand dupa inscriere, am aflat ca si Jerry Sargeant – la cursurile caruia participasem, a fost in acelasi loc. Am zambit larg, spunandu-mi “Chiar ca mica-i lumea!!”

20 Ianuarie este prima zi de Retragere (“Retreat”), in care ajungem la Ilheus – cel mai mic aeroport local pe care l-am vazut vreodata! Mare cat o sufragerie obisnuita, ca sa fiu mai exacta. Asta se intampla dupa ce trei zile trecusem prin Sao Paolo, pentru a vedea si noi celebrul Bulevard Paulista si ce se mai vede pe la televizor, ca doar nu parcurgi 12.000 km, doar ca sa dai o fuga pana-n jungla si inapoi, gandeam atunci.. 🙂

Intalnirea cu grupul, pe care urma sa o avem de-abia la ora 18.00 ne-a permis sa petrecem una dintre cele mai frumoase zile pe malul oceanului Atlantic, la capatul unei plaje lungi de 32 km, temperatura atmosferica 34 grade Celsius, palmieri, nuci de cocos, fructe de mare si homar la masa, cocktail de fructe exotice, valuri buclucase si apa oceanului calda ca o ciorbita. Totusi ceva neplacut se insinua.. simteam cum incepe sa mi se instaleze o migrena de zile mari, iar tusea cu care plecasem din Romania nu ma slabea deloc.

Ce nu stiam atunci era ca vor urma 4 zile de migrene intermitente si ca atare, o stare fizica si psihica deteriorata serios din cauza durerii. Nu aveam voie sa iau absolut nici un medicament, intrucat regulile sunt foarte stricte in acest sens, daca vrei sa ai parte de beneficiile majore ale plantelor sacre si bineinteles, sa nu iti pui viata in pericol. Dintr-un motiv pe care nu il inteleg nici acum, uitasem cu desavarsire de EFT – banuiesc doar ca o mare importanta a avut-o asteptarea “intalnirii” cu Mama Ayahuasca si ca intrasem intr-o “bucla” in care unele simturi se atrofiaza si simptome dureroase isi fac aparitia. Pot sa presupun doar ca mecanisme subconstiente puternice s-au activat si atunci, ca in orice moment in care detectau un semnal de Schimbare la orizont.

Am fost pregatiti in urmatoarele 24 de ore, cu ce informatii mai aveam nevoie pentru a trece prin prima ceremonie. Un workshop obositor o precede si nervii ne sunt intinsi la maxim, in conditiile in care mai mult de jumatate din grup se afla la prima experienta de acest gen.

 

21 Ianuarie, Prima ceremonie – Intalnirea mult asteptata.

Pentru mine, o “lovitura de tren”.. si atat! Apoi Liniste. Dar ca sa explic un pic, trebuie sa relatez cativa pasi. Ora 22.30 – ne ocupam locurile pe saltelute, in bungalow-ul special pentru Ceremonii, dupa ce am facut o conectare de cateva minute cu Cerul si cu Pamantul, o Invocare si ne-am exprimat fiecare, Intentia. A mea a fost “O rog pe Mama Ayahuasca sa ma ajute in vindecarea corpului fizic”.

Se face o evaluare atenta, pentru fiecare in parte, astfel incat sa se stabileasca doza de inceput – este nevoie de o testare a substantei, pentru ca organismul sa se obisnuiasca si de fapt mai corect ar fi de spus, pentru ca fiecare sa simta din aproape in aproape, ce ii comunica propriul corp si cum sa faca o calibrare potrivita. Oricum, ochiul atent al Silviei te insoteste permanent, te tempereaza sau incurajeaza, dupa caz (de cinci ani ea nu mai ingereaza aceasta substanta, pentru ca nu mai este nevoie, nu mai are un efect care sa faca o diferenta pentru ea, pentru ca nu mai are ce diferenta sa faca. Substanta ii este stabilizata in corp dupa mii de ceremonii, iar viziunile i-au ramas nealterate, ca si cum ar fi intr-o continua conectare cu planta sacra. Nu numai ca Ayahuasca nu provoaca vreo dependenta, ci chiar este posibil ca la un moment dat corpul sa fie neutru la actiunea ei, atunci cand si-a incheiat Lucrarea asupra ta). 

Majoritatea primesc 20-30ml la prima ceremonie, iar cei care au mai experimentat, mai mult.

Exista doua repere orare care iti sunt anuntate in prima parte a ceremoniei, respectiv dupa prima ora si dupa cea de-a doua. Apoi esti lasat in continuare sa experimentezi pana dimineata, fiind in permanenta, asistat. Oricum, sa vorbesti despre Timp in aceste conditii, este absolut inutil! “O clipa” sau “pana dimineata” e aproximativ acelasi lucru.. Nu exista timp si spatiu in experientele Ayahuasca.  

Te poti ridica – daca poti 🙂 – poti merge la baie, te poti misca usor, astfel incat sa nu intrerupi procesul celorlalti participanti. Toate simturile sunt ascutite la maxim in acele ore, totul este amplificat! “Procesele” prin care fiecare trece, vin in valuri – sunt mai mult sau mai putin intense, in functie de cum “lucreaza” planta asupra ta, in corelatie cu starile in care iti dai voie sa curgi, sau cele in care opui rezistenta. Vestea buna e ca totul se invata – chiar repede – vestea proasta e ca nimeni nu stie cum se petrec lucrurile de la inceput, iar procesul de invatare este adesea unul dureros, nu atat fizic, cat psihic.

In primele doua ore nu mi se intampla.. NIMIC. Sau ma rog, asa mi se pare, pentru ca in realitate migrena imi dispare din primele clipe, numai ca in asteptarea senzationalului nici n-am observat asta. Nu cred ca exista un medicament antimigrenos mai puternic si nici nu ma mai mira acum, acest lucru.

In afara unei luminite exterioare dupa care te poti ghida pentru a merge la toaleta, e complet intuneric. Aud in jur, pe unii care se chinuie. Nu o sa-ti placa descrierea sunetelor scoase, dar inainte de asta trebuie sa-ti spun care e cel mai important accesoriu din dotare, in timpul ceremoniilor. Esti gata sa afli?.. E galetusa in care poti voma. Folosesc un diminutiv, pentru ca era destul de mica si pentru ca in realitate, nu prea ai ce sa vomiti in afara de licoarea cu gust si miros intens (in ziua ceremoniei nu mananci la pranz, pentru ca ai nevoie sa fii cat mai usor).

Dupa doua ore fiecare poate solicita un “booster”, adica un supliment. Raportez ca “pe strada mea nu s-a intamplat nimic” si sunt intrebata “Nimiiiiiic?!” Realizez ca “doar” disparitia migrenei, nu e deloc “nimic” si oricum, cer inca 20ml. Observ cu atentia periferica, partea din mine care spune “Pfiiii, n-as fi crezut ca la cat sunt de mica, is asa de rezistenta!”. In acelasi timp, observ si partea din mine care spune “Da, mai umfla-te tu in pene, cu rezistenta ta”, intelegand cu claritate ca rezistenta asta vorbeste si de un alt fel de “rezistenta”, cateodata poate chiar impotriva Fluxului Vietii, a Gratiei si Usurintei. In acele momente, observi TOT. Nu ai cum altfel.

Iau “boosterul” si se rupe filmul! In doi-timpi-si-trei-miscari nu mai am nici o dimensiune a realitatii. Tot ce stiu este ca am disparut complet, dar nu inteleg de unde tot acel chin, cum de am ajuns in fractiune de secunda sa vomit, daca intr-adevar asta se intampla, iar daca nu se intampla cu adevarat, de ce imi e atat de rau din moment ce oricum, aparent sunt.. pe nicaieri.

Adica da, pare ca exist din moment ce gandesc (ma rog, e un fel de-a spune), totusi nu imi simt corpul fizic si nu simt nici daca ating ceva. In acelasi timp mi-e clar ca ating, din moment ce tin o galeata in brate si scot niste sunete crunte, dar de ce nu simt ceea ce ating?! In acel moment ma apuca groaza ca galeata NU exista si ma intreb cu disperare “Daca galeata nu exista, atunci eu unde scuip acum?!” Si eu si galeata si intreaga realitate – suntem cu totul intr-un hau adanc, fara inceput si fara sfarsit.. O ultima actiune pe care o fac este sa parcurg cu degetele ceea ce cred ca este marginea galetii si ma linistesc oarecum, intelegand ca e o forma circulara. Nu mai conteaza ca nu simt nimic, am un fir calauzitor care imi spune ca “Nu m-am facut de rusine si n-am facut mizerie la oamenii astia”.

Realizez ca pun galeata deoparte, realizez ca alunec usor pe saltea, chircindu-ma pe o parte in pozitia fetusului care nu mai are loc in burta mamei. Usurarea pe care am simtit-o dupa actul purificator, m-a facut sa inteleg persoana care publicase un testimonial cu titlul “Ayahuasca este despre lacrimi, voma si fericire”.

Cu toate ca este un act care ne face sa ne strambam de dezgust, toti cei care au trecut prin el dupa ce au ingerat Ayahuasca, STIU ca nu are nici o legatura cu vomatul din cazul in care ai diverse probleme digestive. In timpul ceremoniei, acest raspuns al corpului face parte dintr-un proces de purificare veritabil, care aduce cu sine nu numai linistirea corpului fizic, dar incepe sa faca loc si unei stari de Liniste si Pace care se aseaza usor.

Pana dimineata nu a mai trecut mult si in acelasi timp a trecut o eternitate. Timpul si spatiul sunt cele doua dimensiuni asupra carora iti schimbi complet pozitionarea in timpul ceremoniilor. Procesele prin care am trecut au venit in valuri si in principal a fost chinuitor din punct de vedere psihic. Nu am avut viziuni, iar imaginile au fost in permanenta a formelor geometrice si a vortexurilor prin care am trecut intreaga noapte. Simteam ca “se lucreaza” energetic in mod intens, la nivelul corpului fizic si mi-am amintit ca asta cerusem.

Am realizat grozavia gandului pe care l-am avut in timp ce vomam, iar o intelepciune blanda si iubitoare m-a cuprins. Incredibil!! Chiar si atunci cand NU imi era clar care era realitatea, grija mea fusese sa nu ma fac de rusine si sa nu fac mizerie”.

Am simtit cum imi curg lacrimile pe obraji, incepusem deja sa simt. Simteam ca procesez Adevaruri pe care nu le puteam exprima cu claritate inca. Simteam cum tristetea era inlocuita treptat, de liniste si incredere. Nu stiu de unde si cum isi facusera loc ele, dar imi aminteam puzderia de testimoniale care atesta ca nu se stie cum si in ce fel, aceste stari te cuprind la finalul experientelor Ayahuasca, iar cel mai important este ca te amprenteaza si raman cu tine.

In camera patrundeau deja zorii unei noi zile. Facilitatoarea si asistentul sau, au strans echipamentul si au iesit usor. Stiam ca e aproximativ ora 5.00 pentru ca ne anuntasera ca atunci vor pleca. Planta a continuat sa “lucreze” pe mine si am simtit-o in valuri, dar din ce in ce mai usoare, cu senzatia ca dorm chiar, ceea ce s-a si intamplat intr-o anumita forma, pana la 8.30. M-am indreptat agale spre bungalow, unde prietenele mele deja ajunsesera si povesteau.

Eu eram ca lovita de tren, dar ele primisera informatii si senzatii din trecut, cu explicatii clare in imagini si culori, atat despre ce se intamplase in viata lor, cat si pasi pe care ii puteau face in viitor. Am observat cum la mine incepe sa prinda contur un soi de frustrare, dar in acelasi timp fondul de liniste si incredere crestea, in ciuda unor urme de emotii negative ce se mai zareau in departare.

In sesiunea de impartasire am exprimat toate acestea, am vazut ca toti avusesera tot felul de experiente si ca a niciunuia nu seamana cu a celuilalt si totusi.. seamana.

Intalnirea cea Mare avusese loc. Desi nu fusese deloc “moale” pentru mine, traiam senzatia ca unul dintre cele mai importante lucruri din viata mea, tocmai s-a petrecut. Corpul meu o spunea, emotionalul si psihicul meu o spuneau – ma “asezasem” intr-o anumita pace si acum eram pregatita. Hmm.. Oare?!

 

23 Ianuarie, A doua ceremonie – Cea mai mare frica

Nu stiu daca cea mai mare, dar sigur cea mai importanta, cea care trebuia scoasa in acel moment, de vreme ce asa s-a si intamplat.

In aproape jumatate de ora de la prima administrare, zona pelvisului mi se infierbanta si ritmul cardiac este accelerat. Nu m-am speriat de moarte, dar imi aud gandurile: “Nu imi place deloc chestia asta!!”

Invatasem in timpul workshop-ului din acea zi, cum sa schimb o stare cu alta in timpul calatoriei cu planta sacra, folosindu-ma numai de puterea mentala. Imi amintesc cum am reusit sa-mi “catar” atentia pe o forma geometrica aferenta senzatiei neplacute pe care o aveam si sa merg pe “firul” ei – exact ca si cum urmezi firul unui ghem de ata – trezindu-ma intr-o alta forma geometrica, de data asta corespondenta unei senzatii de bine. Stiu ca poate nu are sens cand citesti acest lucru, dar e cel mai potrivit mod in care ma pot exprima si te asigur ca schimbarea starii e de-a dreptul palpabila pentru cel care o traieste.

Am vazut cat de usor este sa modific felul in care ma simt, fiind atenta la ceea ce VREAU, nu la ceea ce nu vreau. Stiu ca este o metoda cunoscuta, pe care o citim adesea in tot felul de carti, numai ca in lumea obisnuita, mintea ne “fura” si ne schimba directia atentiei, ori in calatoria Ayahuasca o poti face cu usurinta. Teoria din carti se transforma in experienta amprentata in corpul fizic, psihic si emotional si nimeni nu iti mai poate lua acest lucru. M-am observat gandind: “Ar fi bine sa-mi amintesc felul in care fac acest lucru acum si sa-l repet”.

Daca esti familiarizat cu metoda Matrix Reimprinting, probabil stii ca urmarim EXACT acest lucru – sa schimbam STARI si sa le amprentam la nivel celular. Fascinant a fost si faptul ca in timpul workshop-urilor din Brazilia, am regasit cea mai mare parte din EFT si Matrix Reimprinting, iar unul dintre participanti studiase de asemenea, cu Karl Dawson. El isi presa frenetic punctele energetice in timp ce experimenta calatoriile Ayahuasca, sau atunci cand le rememora, intalnindu-se cu Copilul interior si ajutandu-l in nenumarate situatii. Zambeam larg, spunandu-mi din nou “Chiar ca mica-i lumea!!”.

 

Din pacate insa, aceasta a fost prima si ultima mea “realizare” personala in timpul celei de-a doua ceremonii, pentru ca dupa ea a inceput cosmarul.

In acea seara nu am mai cerut nici un “booster” intrucat intensitatea trairilor m-a tintuit pe saltea, fara putinta de a alege prea mult. Tiparele geometrice si vortexurile din ceremonia precedenta imi erau deja familiare, dar acum pareau sa ma duca intr-o zona din ce in ce mai intunecata. Am vazut cum alunec intr-un abis, dar parea ca nimic nu ma mai poate salva. Mi-am strans tot mai mult pumnul drept in care tineam micul cristal pe care il folosesc in ritualurile cu rugaciuni si pe cel stang, in care aveam iconita Maicii Domnului cu Pruncul. Simteam sa port cu mine ceva care ma leaga de lumea asta si de un posibil ajutor, in cazul in care eu nu voi mai putea sa il cer.

Nu imi era clar daca mai am un corp, dar in scurtele momente in care imi puteam observa mici spasme ale mainilor, aveam ocazia sa simt atingerea obiectelor sacre din pumnii stransi. Acesta era un prilej de confirmare ca procesul pe care il alesesem se deruleaza.

Citind aceste lucruri ai putea sa te intrebi “Da’ cine te-a pus femeie sa alegi aceasta experienta?!” Iar la asta nu pot sa iti raspund, pentru ca as face-o mereu si mereu, pana la sfarsitul vietilor, atat timp cat partea din mine in care am incredere, imi trimite acest imbold.

Problema apare acolo unde partea aflata in frica sau indoiala e la fel de vocala. Iar noi in lumea in care traim, avem toate sansele ca aceasta parte sa fie hranita. Chiar cu o saptamana inainte de plecare, una dintre cele doua prietene cu care am calatorit, participase la un curs oarecare. Din senin, fara nici o legatura cu subiectul cursului, numeroase persoane au inceput sa isi dea cu parerea taman despre calatoriile samanice si despre “energiile dense” cu care se lucreaza atunci cand invoci spiritul plantelor sacre. S-a pus accent pe “vibratiile joase” din care se actioneaza si pe faptul ca nu te poti “ridica spiritual” cu adevarat, in aceste conditii.

Sunt sigura ca acele persoane cred cu tarie in cele ce spuneau si ca in plus, sunt bine intentionate. Totusi, nu este posibil si nici nu am acum putere sa incep aici un subiect atat de vast ca cel despre Falsa lumina, astfel ca spun doar atat: Nu exista alegerea Luminii prin respingerea Intunericului. Iar daca vrei cu adevarat sa traiesti in Adevar, il vei cauta peste tot si in toate.

Insa daca cineva alege sa isi spuna punctul de vedere, dar “vederea” nu ii apartine, atunci nu mai e corect.

 

Abisul in care am alunecat in cea de-a doua experienta cu Ayahuasca era reprezentarea fidela a unei frici subconstiente adanc ascunse, care cel mai probabil mi-a sustinut vreme indelungata alte frici si credinte limitative. Tot chinul din acea noapte a fost o zbatere in incercarea de a nu fi inghitita de intuneric.

Rand pe rand, am simtit cum Lumina paraseste diferite parti din corpul meu, observand ca de fapt, intunericul este cel care reusea sa o acopere. Imi spuneam ca e absolut necesar sa fac tot posibilul pentru a pastra macar putina Lumina, astfel incat sa fiu Vazuta de Sus. Intr-o ultima incercare am acoperit cu mainile un mic sambure de Lumina pe care il tot aparam in partea de sus a corpului, miscandu-l ca sa nu poata fi reperat de intuneric si acoperit in intregime. Era singura mea sansa de a mai fi Vazuta din Inalt si de a ramane Conectata. Totusi in final, am fost acoperita in intregime de intuneric. Pierdusem orice legatura cu Lumina si fusesem invinsa. Deznadejdea ajunsese la cote maxime, astfel ca in mod ciudat, totul s-a oprit in loc. Doar asistam la faptul ca esuasem!

Imi amintesc cum imi spusesem in timp ce simteam ca sunt acoperita de intuneric “Suntem cu totii nebuni! Nu exista NICI UN MOTIV pentru care o persoana normala ar alege sa experimenteze asa ceva.. Iata ca am dat gres!”

Din senin insa, prin tot acel intuneric, o mana a inceput sa ma traga in sus. Nu am vazut mana efectiv, ci am simtit cum se contureaza o forma de energie care m-a dus cu gandul la mana si am simtit cum sunt trasa. Eram absolut mirata pentru ca trecuse ceva “timp” de cand pierdusem legatura cu Iisus si cu Metatron, pe care i-am chemat neincetat si i-am putut simti o vreme. In momentul in care nu am mai putut formula Rugaciunea Inimii in minte, pentru ca totul era confuz si acoperit de intuneric, iar gandurile mele nu au mai putut alcatui cuvintele, reusisem sa formulez doar o frantura de gand: “Voi ma stiti..” Nu mai speram sa ma gaseasca, dar macar reusisem sa transmit un fel de “Imi pare rau, am facut tot ce-am putut”, insa nu mai aveam puterea sa duc la capat o constructie mentala coerenta, asa ca iesise doar un “Voi ma stiti” stins..

Iar acum, aceasta Prezenta ma tragea afara din intuneric amprentandu-ma cu Adevarul: “Nu sunteti niciodata uitati! Nici macar atunci cand sunteti scufundati in intunericul cel mai adanc. Nu va puteti pierde cu adevarat!” Nu am auzit cuvintele, ci am TRAIT mesajul.

Din acel moment, totul a inceput sa devina mai usor. M-am simtit inconjurata de o puternica energie materna care mi-a transmis la nivel de simtire “A trebuit s-o fac! Asta e modul in care a venit vindecarea ta”.

Am inteles atunci totul. Tot ceea ce am experimentat, fusese o punere in scena a unei frici subconstiente adanc ascunse, aceea de a fi invinsa si acoperita de intuneric. Aceasta frica-radacina statea la baza multor alte slabiciuni si nu era alta solutie pentru a ma vindeca, in afara de aceea in care chiar ERAM invinsa de intuneric, astfel incat sa TRAIESC o realitate, pentru a nu-mi mai fi frica de ea. In plus, ceea ce a “curs” ca Adevar si rezolvarea care a venit asa cum a venit, era deja amprentat la nivelul corpului fizic, mental si emotional astfel ca.. desigur ma repet, nimeni nu imi mai poate lua asta.

Pana dimineata am avut un zambet larg nu numai pe fata, ci in intregul corp – toate organele interne imi zambeau si ma scaldam intr-o stare de Recunostinta pe care nu am mai simtit-o vreodata atat de plenar. Ceva totusi umbrea un pic intreaga revelatie, starea de pace si de intelepciune. Am observat ca inima imi este usor slabita. Mi-am amintit de intreaga lupta si de tot intunericul prin care am trecut, de faptul ca murisem si inviasem si nu parea deloc a fi o metafora – o anumita parte din mine aflata in frica, murise cu adevarat in acel intuneric, pentru a face loc celei aflate in incredere si pace. Totusi asta era un pic cam mult, iar inima imi obosise.  

Am realizat ca intentia pe care am pus-o la inceperea ceremoniei fusese: “O rog pe Mama Ayahuasca sa ma ajute sa renunt la toate rezistentele mele”. M-am urmarit apoi, cum imaginar mi-am dat o palma peste frunte, spunandu-mi: “Doamne, da’ nu ma invat si eu sa cer lucruri mai usoare!!” Planta sacra iti aduce rezolvarea dorita, dar aproape niciodata in felul in care te astepti! Acel mod ar fi tributar tiparelor de gandire care SUSTIN problemele pe care le ai – daca ai fi putut sa le rezolvi altfel cu acea gandire, ai fi facut-o deja. Poate iti amintesti sintagma “Nu poti obtine o solutie, de la acelasi nivel la care a aparut problema”.

Am plecat agale spre bungalow, intrebandu-ma cum voi putea sa trec prin cea de-a treia ceremonie. Stiam ca o sa ma intorc si de-ar fi sa vin in patru labe, dar nu stiam inca daca pot sa imi adun puterile pana a doua zi.

 

25 Ianuarie, A treia ceremonie – Inima “slabita”

Cred ca muzica aleasa in ceremonia precedenta a avut clar scopul de a ne impinge in experiente intense, desi Silvia spune ca aceleasi ritmuri ti se pot parea divine sau diavolesti, numai in corelatie cu procesele interioare prin care treci. Sunt de acord inclusiv cu asta, pentru ca am putut observa pe propria piele, diferente intre prima, a doua si iata – a treia experienta, in ceea ce priveste modul in care muzica mi-a “apasat butoanele”.

Am observat de asemenea, ca iubesc aceasta planta sacra, dar iubirea inca imi este amestecata cu frica si asta m-a dus cu gandul la felul in care suntem invatati de mici, sa iubim un Dumnezeu care atunci cand nu facem ceva “corect”, se supara tare si ne pedepseste.

Ayahuasca este un amplificator care te pune fata in fata cu adevarul tau interior. Acolo unde acesta te mai serveste, ai viziuni frumoase, acolo unde e nevoie de repozitionare, te ajuta sa o traiesti deja in timpul ceremoniilor, astfel incat sa o inveti si sa o manifesti, in plan fizic.

Intentia pe care am stabilit-o de data aceasta a fost una care sa ma ajute in experiente mai blande. Ma rog.. asa spunea logica din capul meu, numai ca de multe ori in care am folosit-o mi-a “dat cu virgula”. Totusi am cerut: “O rog pe Mama Ayahuasca sa ma ajute sa simt Iubirea Pura”.

Imi imaginam ca dupa ce am curatat atatea, in douazeci de ani de lucru personal si iata – inca atat de profund in timpul ceremoniilor precedente, oi reusi si eu sa am o experienta de Conectare cu Sursa, in care sunt una cu TOTUL. Mai traisem secvente din aceasta stare in timpul unor meditatii puternice sau cursuri experientiale, dar de data aceasta, imi doream sa o pot face si intr-un mod profund, amprentat la nivel celular.

Intoarsa pe salteluta, mi-am verificat inca o data bataile inimii, printr-o respiratie profunda. Inainte de plecarea spre sala de ceremonii, le spusesem prietenelor ca daca se “intampla ceva”, sa transmita alor mei sa nu se chinuie cu transportul ramasitelor lumesti, pentru ca oricum Mama Pamant ma va primi in orice forma ajung la ea, asa cum ma gazduieste si ingrijeste si la suprafata.

Una dintre prietene a ridicat o spranceana pana i s-a unit cu linia parului, iar cealalta a exclamat “Hai mai, inceteaza!”. Le-am asigurat ca ma gandisem mult pana sa le transmit aceasta dorinta, tocmai ca sa evit dramatismul, dar e un act de responsabilitate pe care mi-l asum, ceea ce nu inseamna ca am de gand si sa mor!

Eram linistita, pentru ca existau mult mai multe probabilitati de a muri dintr-o infectie ilogica in spital, sau dintr-un accident stupid, in cazul in care chiar mi-as fi incheiat socotelile cu viata, decat intr-un demers transformational, in conditiile de excelenta pe care le alesesem.

Aveam de gand sa imi urmaresc mesajele corpului si sa actionez in consecinta, in functie de ce simteam. Cand mi-a venit randul la evaluare, am transmis ca as dori 40ml, dar pentru ca am aceasta retinere cred ca e mai bine 30, asadar vreau sa-mi aduca 35 🙂

In energia iubirii amestecate cu frica pe care o remarcasem, am inceput sa o rog cu cerul-si-cu-pamantul pe Mama Ayahuasca, sa fie blanda cu mine si sa ma ia usor. Exact asa a facut!! Mi-a dat timp, m-a luat in trepte, totusi nu neaparat foarte mamoasa si toleranta, ci la fel de ferma, numai ca puteam simti o diferenta acum.

Timp de doua ore a lucrat pe mine, la nivelul corpului fizic. Cine a experimentat o astfel de calatorie, stie deja ce inseamna asta – unii simt ca li se face un masaj continuu, centimetru cu centrimetru, in diferite zonele ale corpului, altii au greata si vomita, altii simt fierbinteala, altii “operatii” energetice. Eu am simtit pe rand cum se infierbanta si are loc o actiune energetica la nivelul abdomenului inferior, al sanilor si al capului.

Nu era o senzatie de plutire, cu ingerasi si curcubee, pentru ca nu asta era de facut atunci. Treceam prin aceleasi forme geometrice si vortexuri pe care le cunoasteam, de data asta in interiorul corpului meu. Doamne, ce spatiu vast este in interior, o adevarata galaxie! Nu mi-a fost foarte confortabil sa fac aceasta calatorie, dar cumva eram impinsa, parca fortata sa ma familiarizez cu aceste trasee, sa accept intreaga vastitate.

Dupa doua ore eram destul de fresh si am cerut un “booster” de 20ml. Imi vine sa rad acum, amintindu-mi cum m-am ridicat in capul oaselor, parca teleghidata, cand am auzit semnalul de doua ore si am cerut “I want twenty!” (vreau douazeci). Cred ca aratam ca la birtu’ satului, cerand “Una mica!” 🙂 Silvia mi-a si spus a doua zi, ca am surprins-o pentru ca nu se astepta sa cer supliment, stiind deja ca initial fusesem mai rezervata.

Se pare totusi, ca invatasem cate ceva, facusem calibrarea cu planta, corpul mi se obisnuise cu ea, iar procesele de lucru se desfasurau. Nu spun ca faceam calatoria cu usurinta, dar dupa fiecare explorare chinuitoare, plecam spre cabana mea, tot mai usoara, mai senina, mai inteleapta.

Partea grea din cea de-a treia ceremonie totusi de-abia acum incepea! Iti amintesti frica de fi inghitita de intuneric din sesiunea precedenta? Ei bine, frica la gandul ca inima mea e slabita aparuse deja pe radar si probabil ca Mama Ayahuasca s-a gandit ca daca tot i-am dat material de lucru, sa ma rezolve si cu asta.

Abisul intunecat a fost inlocuit de data aceasta de niste tunele prin care am inceput sa alunec cu repeziciune, in interiorul corpului meu. Bataile inimii se accelerau si un gand de panica a aparut. Stiam deja cum cream realitatea si culmea, STIAM ca eu sunt cea care se conecteaza la acest scenariu, dar pur si simplu nu ma mai puteam “catara” pe un fir calauzitor al vreunei forme geometrice, care sa ma duca intr-o alta forma aferenta unei noi realitati.

Frica de a avea o inima slabita pana la punctul in care aceasta se va opri, deja ma “furase”. Starea psihica din timpul acestei calatorii interioare se agrava, cu atentia pe faptul ca “Am exagerat si probabil ca acum voi plati pretul”. Finalul parea inevitabil.. asa ca inima mea s-a oprit. Atat!

Continuam sa exist si DUPA ce inima mi se oprise. Eram deja proiectata in spatiul cosmic, printre stele, remarcand linistea si negrul stralucitor. Tot zbuciumul, intreaga frica, tumultul, toate se oprisera odata cu bataile inimii. M-a traversat o senzatie stranie ca noi oamenii intelegem totul pe dos, apoi un gand razlet ca ma voi plictisi acolo singura printre stele. Era tentant sa raman, pentru ca imi placea negrul stralucitor si era multa liniste. Am inteles in acel moment ce inseamna “Culoarea Creatiei este negru”.

 

M-am trezit ca spun: “Nu e rau deloc! Totusi, cerusem sa simt Iubirea Pura..” Era mai degraba un gand, nu un repros, dar am simtit cum curge prin mine un Raspuns care m-a facut un pic sa ma rusinez de viziunea mea limitata: “Si ASTA nu e o expresie a Iubirii Pure?! Vindecarea corpului fizic, dizolvarea fricilor.. TOTUL este expresie a acestei Iubiri, numai ca nu va dati voie sa o simtiti asa. Fiecare respiratie pe care o faceti, fiecare gest, fiecare emotie pozitiva sau negativa, fiecare lucru care vi se “intampla” intr-un fel sau altul, este EXPRESIE a Iubirii Pure, pentru ca este un Puls al Vietii pe care aveti prilejul sa o experimentati in calitate de Co-Creator”.

Am simtit cum planta sacra a continuat sa lucreze asupra mea, pana dimineata, la nivelul corpului fizic. Starea de Recunostinta pe care am cunoscut-o in acea noapte, nu poate fi descrisa. I-am transmis Mamei Ayahuasca intr-una: “Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!”. O faceam din inima mea incalzita si puternica. Am respirat de cateva ori adanc, sa ma conving ca nu e “slabita”. Inima mea era puternica precum un munte.

Amestecul de iubire si frica, pe care il simtisem in primele doua ceremonii, fusese deja inlocuit de o combinatie magnifica: IUBIRE + RECUNOSTINTA. Stiam ca alesesem corect iar la acest gand, am zambit din nou: “Nu exista “corect” sau “gresit”. Orice as fi ales, ar fi fost exact asa cum ar fi fost – PARTE DIN INTREG”. O Prezenta feminina mi-a transmis “Bravo! Ai invatat repede 🙂 ”

De data aceasta insa, nu mai erau lucruri invatate din carti si seminarii, ci din intalnirea cu Mine. Am plecat asadar spre cabana, insotita de Mine, cu un zambet larg ce nu m-a parasit pana la intoarcerea in tara. Apoi l-am directionat spre interior, ca sa nu sperii lumea cu fericirea mea, dar am hotarat ca voi vorbi toata viata, pe aceasta tema 🙂

 

27 Ianuarie, A patra ceremonie – Comuniunea cu Natura

In acest centru de retrageri, cea de-a patra ceremonie cu amestecul plantelor sacre se face pe timp de zi si are ca intentie de grup, Comuniunea cu Natura. Servirea ceaiului special se face in interiorul camerei de ceremonii, care de fapt este un bungalow foarte mare, cu plase impotriva insectelor de jur imprejur, astfel incat esti “inauntru” si “afara” in acelasi timp.

Eram atat de curioasa sa aflu cum este experienta pe timp de zi, incat de-abia mai stateam locului. In acelasi timp, am incercat sa fiu cat mai echilibrata, cunoscand deja ca Mama Ayahuasca nu glumeste deloc cand “lucreaza” 🙂 Nu este posibil sa anticipezi felul in care vei primi ce ai de primit si aproape NICIODATA nu primesti in forma ceruta de tine, dar INTOTDEAUNA primesti ce iti trebuie!

Dupa intentia de grup stabilita de Silvia, am exprimat fiecare intentiile personale, iar cea pe care am ales-o de data aceasta a fost “Sa primesc ce am de primit, pentru a lua cele mai bune decizii in acest an”.

Aveam de stat o ora in sala de ceremonii, dupa care eram invitati afara, intr-un perimetru clar stabilit, destul de generos, in care ne puteam plimba in voie, fara sa interactionam unii cu altii. Aveam la dispozitie un mic iaz in care puteam inota, o alee in jurul acestuia, copacii din gradina si intreaga vegetatie pe care o puteam admira. Daca as vrea sa caracterizez pe scurt acest loc binecuvantat de Dumnezeu, as spune ca cel mai probabil e foarte apropiat de felul in care arata Raiul.

Experienta pe timp de zi este foarte diferita de cea pe timp de noapte, iar sa mergi pe picioare in timp ce nu ti-e clar daca plutesti sau esti una cu pamantul si copacii este de asemenea, o stare speciala. Cantitatea de Ayahuasca ingerata este mai mica, astfel incat sa procesezi cu usurinta informatiile primite.

Imediat cum am baut licoarea, am simtit ca incepe lucrul la nivelul fizic. Imi amintesc ca mi-am spus “Maaaama, da’ ce se mai lucreaza in corpul meu.. Chiar asa “defecta” oi fi fost?!” Eram linistita oarecum si invatasem sa ma “predau” – tot oarecum 🙂

Aveam incredere in Mama Ayahuasca si chiar daca nu eram inca 100% confortabila cu aceasta explorare interioara, de data asta “mergeam” printre celulele corpului meu cu mai multa deschidere, desi spatiile imense de la o celula la alta mi se pareau de neinteles. Cum poate sa existe aceasta vastitate intr-un corp atat de limitat?!

A trecut o ora si lumea incepuse sa iasa, moment in care am simtit ca se instaleaza panica. Eu eram in mijlocul procesului, dar nici macar nu stiam asta – parea ca sunt pe undeva, la inceput! Eram adanc in calatoria interioara, iar corpul meu era parca deschis pe o masa de operatie. Un gand razlet mi-a aparut: “Bine ca sunt acoperita cu paturica, altfel mi-ar vedea astia toate maruntaiele”.

O caldura puternica imi cuprinsese abdomenul si realmente, eram pe saltea ca o placinta intinsa, cu mainile si picioarele intinse si total relaxate, intr-o imobilitate care imi amintea de faptul ca “Probabil asa s-au simtit si cei care au raportat de-a lungul vremii, ca sunt rapiti de extraterestri care ii opereaza” cu diferenta ca ei erau ingroziti, dar eu nu as fi plecat cu nici un chip de-acolo.

Lumea continua sa iasa, dar muzica era divina si ma gandeam ca daca ies, nu o voi mai putea auzi. Lumea tot iesea si aproape ca se facuse liniste, iar eu urlam interior “Lasati-ma in pace cu natura voastra, ca eu n-am terminat vindecarea – voi nu vedeti ca inca se lucreaza pe mine?!”

Am deschis un ochi si am vazut pe directia mea, o colega de grup. L-am inchis la loc si am rasuflat usurata “In sfarsit, nu mai sunt ultima – toata viata am facut lucrurile in ultimul moment!” Incepusem sa simt ca operatia energetica e pe final si aveam chef de miscare. Ritmul muzicii devenise aproape bun pentru dans si am zis ca e de preferat sa nu ma apuce chiar in acel moment. Trecusera doua ore.

Am iesit in bucatica aceea de Rai si dupa cativa metri, au tasnit lacrimile. Frumusetea iti taia respiratia, iar in acel moment realizam “Cat de busita am putut sa fiu toata viata, incat am avut mereu nevoie sa raman intr-un “interior” in care sa am grija de propriile suferinte mai degraba, decat sa ies in natura si sa ma conectez cu ea, asa cum o fac acum?!”

Ca sa ne intelegem, intotdeauna am iubit natura, dar m-am considerat un “animalut de casa” pentru ca acolo m-am simtit intotdeauna, in siguranta. In acea zi insa, ma conectam in cel mai autentic mod posibil cu Natura, pentru prima data in viata mea, in acel fel. Mi-a fost dintr-o data clar ca urmeaza sa revin curand – nu am inteles senzatia, stiam ca voi reveni probabil la anul, dar senzatia pe care o aveam era “Nu, nu la anul! Curand, mult mai curand!”

Mi-am intins prosopul la umbra unui copac si am pornit pe aleea ce inconjoara iazul. Aveam senzatia ca traiesc deja un viitor foarte apropiat, parca pasisem in el. La un moment dat, trec prin dreptul unui copac de scortisoara si un gand imi apare, ezit un pic si trec mai departe. Dupa doi metri insa, ma opresc si intorcandu-ma ii primesc mesajul cald “Hai! Vino! E in regula, poti sa ma imbratisezi”

M-am uitat in jur, sa vad daca sunt in apropierea vreunuia care isi imbratiseaza si el copacul, astfel incat sa nu fim o adunatura de ciudati care fac acest lucru. Am zambit acestui gand, stiind ca oricum pentru cine ne priveste din afara sau ne judeca in vreun fel pentru alegerile noastre, tot o adunatura de ciudati suntem si e in regula! 🙂

Copacului meu ii pornesc chiar de la baza trunchiului, doua ramuri groase care merg putin in exterior pentru ca apoi sa revina, si remarc traseul inimii pe care o formeaza in acest fel. Intru in inima formata si incep sa plang usor, apoi tot mai puternic si mai puternic, cu suspine. Nu mai conteaza daca ma aude cineva si nu mai are importanta. In prima faza plang pentru cat de ranita am putut sa ma simt in aceasta viata, apoi pentru toata tristetea care simte nevoia sa iasa afara odata pentru totdeauna, apoi pentru toti oamenii care nu pot trai inca aceasta frumusete.

Dupa ce am lasat toata tristetea, copacului ce mi-o primise pentru a o transforma, m-a traversat inca un gand: “Tot intunericul e inainte de toate, in mintea noastra”. Apoi am intrat in iaz. Nu am facut niciodata meditatie in apa si nu am stiut cum e sa fii una cu ea. Am stat mult in acea stare de Gratie.

Stand in apa, un alt gand plin de intelepciune a aparut “Ce usor e sa-ti tii echilibrul, cand stai in pozitia corecta”. O sa spui ca astea sunt truisme si nu-i nici o intelepciune in ceva atat de evident, dar pot sa te contrazic. Tot ce vine ca si concluzii in starile modificate de constiinta, nu reprezinta pure constatari, ci capsule de intelepciune din Mintea Inalta, care iti vorbesc despre Solutii si Adevaruri. In momentele in care te traverseaza, ele te-au si amprentat si creaza astfel STARI. Stii ca starile genereaza noi programe mentale, da? De data aceasta, din Mintea Inalta, nu din traume si suferinte.

Apoi m-am intins la umbra copacului la care imi lasasem prosopul si un nou val de energie m-a cuprins. I-am recunoscut esenta Mamei Ayahuasca si i-am multumit ca a mai venit o data. Acum n-am opus nici un fel de rezistenta si nu m-am speriat deloc, desi imi amortise buza superioara si simteam ca lucreaza la nivelul capului. Apoi intregul corp a amortit si iar am experimentat starea de a nu avea corp.

Am realizat ca devenisem una cu radacina copacului la umbra caruia stateam, iar la un moment dat am inceput sa simt gadilatul furnicilor. Nu aveam corp, dar simteam gadilatul si o parte din mine a vrut sa se scarpine, dar intregul corp decisese sa ramana nemiscat, pentru ca ERA deja radacina. Un gand m-a traversat “O radacina nu se scarpina cand vietatile se plimba in apropierea ei”. Eram o radacina in adevaratul sens al cuvantul si imi pare rau ca suna nebuneste, cand de fapt ceea ce vreau sa iti transmit este ca NICIODATA in viata mea nu am mai simtit o asemenea Pace, ca atunci cand am fost radacina nemiscata care nu are nevoie sa se scarpine 🙂

 

O sa ma opresc aici pentru ca oricum nu pot sa-ti transmit cu adevarat STARILE cu care am fost binecuvantata in aceasta calatorie magica. Ma bucur ca am putut sa iti povestesc despre ele, cu speranta ca daca nu le-ai cunoscut deja prin alte experiente in viata ta, le vei cunoaste cat de curand!

 

CE URMEAZA

Pentru mine este foarte clar si simplu, pentru ca la un anumit nivel.. e ca si cum am trait deja toate ce se vor asterne in Cale. Am avut senzatia de Acasa acolo, ca si cum plecam si veneam cu usurinta. Apoi m-am vazut traversand Atlanticul in mod obisnuit, dintr-un loc numit Acasa, in alt loc numit Acasa, iar cuvantul “Calauza” mi-a aparut in minte. A avut tot sensul din lume pentru mine. Si are! 🙂

Din momentul in care am revenit in tara si pana cand i-am scris Silviei Polivoy, nu au trecut decat cateva ore – doar cat a trebuit sa-mi fac cumparaturi, sa despachetez si sa pun rufele la spalat. Dupa 5 zile si 42 de email-uri (cu tot cu schimb de imagini si materiale video pentru informatii viitoare), stabilisem deja primul grup privat din Romania, pe care avea sa-l gazduiasca in centrul ei.

La plecare, ma invitase sa expun acolo intr-un retreat viitor, scurte prezentari pe tema Matrix Reimprinting, cu tehnici care sa-i ajute pe cei ce urmeaza sa aiba experienta cu Mama Ayahuasca.

Totusi eu vazusem altceva. “Grup privat” inseamna ca timp de 9 zile, in mica bucata de jungla se vorbeste romaneste. Este mult mai puternic sa poti impartasi in limba materna, atunci cand treci prin procesul de integrare imediat dupa fiecare ceremonie. Iar un grup de 20 de persoane vor putea face asta, timp de 9 zile incepand cu 21 Iulie 2019, la care mai adaugam 3 zile, pe malul Atlanticului.

Doar un grup privat din Israel mai face asta acolo si unul din Italia, iar acum grupul nostru.

Preturile retreat-ului de 9 zile, inclusiv cele 4 ceremonii, workshop-urile, plus masa si cazarea intr-o bucata de Rai pe Pamant sunt afisate pe site-ul Centrului SpiritVine: https://spiritvineretreats.com/ si anume 1850 dolari (aprox 1620 euro) in camera cu 5 locuri, 2250 dolari (1970 euro) in camera cu 3 locuri si 2550 dolari (2230 euro) in camera cu 2 locuri. La acestea se adauga biletul de avion, cca 700 de euro si de asemenea, 300 euro DUPA retreat, intr-o alta bucata de Rai, la tarmul oceanului, pentru cele 3 zile de integrare acolo.

Daca doresti sa vii din alta directie, sa vizitezi poate Sao Paolo sau Rio de Janeiro si sa alegi alta perioada de a sta in Brazilia, inainte poate de retreat, sau mai mult dupa, poti veni separat si ne intalnim la centrul SpiritVine, in grupul nostrul privat, in perioada 21-29 Iulie 2019.

In oricare dintre aceste cazuri, va trebui sa completezi ACEASTA cerere de inregistrare, pe care o trimit Silviei Polivoy. Ia-ti zece minute pentru a completa formularul si/sau scrie-mi intrebarile tale, ca sa le pot centraliza si raspunde tuturor, in functie de specific, pe email: info@eliberareemotionala.ro Este important sa definitivam componenta grupului cat mai curand, astfel incat sa gasim optiuni avantajoase pentru biletele de avion.

Din 20 de locuri disponibile, aproape jumatate sunt ocupate deja de rudele noastre si prietenii nostri dragi, a celor care am format un Trio atat de frumos si armonios in calatoria despre care tocmai am povestit.

Apasa pe imaginea de mai jos, pentru a vedea intr-un scurt video, cateva informatii introductive si imagini din acest loc binecuvantat:

 

Daca mi-ai scris atunci cand nu am avut acces la internet, sau nu ai primit raspuns de la mine – chiar cu mai mult timp in urma – incearca te rog sa imi trimiti din noul mesajul tau. Nu a fost posibil sa fac intotdeauna cat am vrut de mult, dar in curand voi incepe sesiuni de “Intrebari si Raspunsuri”, astfel incat sa inregistrez video, punctele mele de vedere pentru a raspunde in grup, chiar daca nu o mai pot face individual.

Iar daca acest material te-a deranjat in vreun fel si simti nevoia sa ma contrazici cu vehementa, te rog mult fa-o doar prin prisma PROPRIEI tale experiente, nu in functie de ce ai citit in alta parte. Oricum ar fi, fac tot posibilul sa raspund intr-o forma sau alta, tuturor intrebarilor si comentariilor.

TE ROG da mai departe mesajul meu, pentru a ajunge la cei care il asteapta, chiar fara sa stie. Imi doresc ca aceia pentru care am plans la copacul de scortisoara cu ramuri in forma de inima, sa ma gaseasca si sa le pot impartasi din darurile mele.

Cu drag, pe curad!

Liliana

http://infobliss.ro/
http://eliberareemotionala.ro/
https://www.facebook.com/liliana.stanciu
https://www.facebook.com/EliberareEmotionala

 

PS 1 – Cand am citit ca populatia indigena a tribului Machiguenga din Peru (adica vreo 7700 de persoane) foloseste sucul frunzelor de Psychotria Viridis, ca picaturi de ochi pentru a-si trata migrenele, mi-a venit sa strig pana la cer pentru toti anii in care am avut aceasta suferinta, multiplicat cu numarul milioanelor de personae care au suferit la fel. Adica vrei sa-mi spui ca sapte mii de persoane stiu un leac, ce nu se vrea a se face public celorlalte sapte miliarde de persoane care nu-si pot stoarce singure frunzele de chakruna?!!

PS 2 – Nu uita sa imi spui parerea ta si sa dai mai departe. Ceea ce pare un gest lipsit de importanta, poate sa faca diferenta pentru cel putin un om, pe acest Pamant.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *