Ti-am spus ieri ca revin pentru a-ti semnala ceva important si chiar sunt nerabdatoare sa primesc de la tine, un raspuns cu privire la ce crezi despre acest lucru.
Imi incepusem ziua cu o discutie in care doua bune prietene mi-au relatat o veste dureroasa pentru ele. Nu mai putin de trei dintre calauzele lor spirituale au facut Trecerea saptamana trecuta, una dupa cealalta, intr-un lacas sfant unde primeau de obicei, multa alinare.
Nu durerea si tristetea pierderii acestor duhovnici m-a impresionat, pentru ca lucrez de peste zece ani cu emotiile oamenilor. Insa una dintre prietene era in mod special afectata si inca resimtea socul vestii in corpul sau fizic, chiar si la 24 de ore dupa aflarea ei.
Cum spuneam, nimic nou. Dimpotriva, pot vedea ca ne pare un lucru obisnuit sa ne raportam cu frica fata de moarte, cu durere si intristare fata de pierderea celor dragi.
Totusi gandul m-a dus imediat la ritualurile funerare atat de complexe ale geto-dacilor. Acestea erau puternic legate de spiritualitatea lor si mai ales de credinta ca dincolo de viata, sufletul celui plecat scapa de greutatile lumii terestre.
Nu cred ca secretul e sa invatam a muri fara frica, ci ca avem nevoie mai mult ca oricand, sa invatam ca atunci cand traim plenar, constient, Trecerea reprezinta acea etapa naturala pe care o simteau geto-dacii, cand se desparteau cei dragi.
M-am mai gandit la faptul ca persoanele ce reprezinta obiectul suferintei prietenelor mele, se pregatisera in mod special intreaga viata, exact pentru a servi umanitatea in iubire si compasiune si cu siguranta desprinderea de cele lumesti, s-a facut in gratie si impacare.
Fara a incerca sa fac o asociere cu acest exemplu, nu m-am putut abtine sa ma intreb, ce as face eu Dincolo si cum m-as simti, daca as vedea suferinta in urma propriei mele Plecari. Nu m-am putut duce prea departe cu gandul, pentru ca m-am scuturat aprig. Pot sa-ti spun doar atat, ca e ca si cum toate actiunile mele indreptate spre integrarea emotiilor, alinare si trairea cu Sens, ar fi fost ca o picatura intr-un ocean.
Si indiferent ce rol ai jucat pe acest Pamant, sunt ferm convinsa ca pentru sufletul tau la propria-ti Plecare, nu lacrimile izvorate din suferinta celor lasati in urma te vor sustine in Calatoria ce continua in alt plan, ci iubirea pe care inca ti-o vor purta.
Si chiar daca stiu ca probabil esti de acord cu mine, vreau sa accentuez un lucru care te poate ajuta cu adevarat sa te desprinzi de iluzia dureroasa ca nu ai ce sa faci pentru a schimba felul in care te simti.
Cand nu esti prezent in corp, cu atentia concentrata IN inima ta, suferinta este singurul rezultat garantat.
Pentru ca suntem atat de obisnuiti sa “locuim la etaj”, atat de mult IN cap, cel mai usor este sa suferim. Ne este la indemana asta – suferinta este acolo, o cunoastem atat de bine – sunt trasee neuronale puternice, adevarate autostrazi care ne invita sa le parcurgem pe pilot automat.
In mesajul urmator iti voi trimite una dintre cele mai simple metode prin care poti sa vezi Darurile pe care le primesti in intreaga ta viata, astfel incat Transformarea prin care treci neincetat, sa iti arate cine ai devenit in urma suferintei, cum te-a imputernicit asta, ce abilitati ai obtinut, daca ai invatat sa ierti, daca te-ai reconectat la Iubire.
Celebrarea Vietii inseamna Onorarea momentelor de nastere si moarte in egala masura, pentru ca ele de fapt, nu inseamna altceva decat Evolutie.
Iar acesta este unul dintre motivele pentru care am creat impreuna cu Mihaela Lazarec, programul Weekend de Resetare Constienta. In primul modul, intre 06-09 Mai 2021, analizam Planul Fizic si Material-Administrativ, pentru ca ele se intrepatrund inclusiv cu planurile subtile si reprezinta fundatia lucrului constient pe care il putem face.
Pana la ora 23.59 poti alege inca, sa te inscrii prin formularul de inregistrare, astel incat sa beneficiezi de cele doua sedinte individuale de lucru, cu trainerii Liliana Stanciu si Mihaela Lazarec. Participarea ta intr-un astfel proces de Resetare va fi astfel, cu 47% reducere raportat la valoarea primita. Suna bine si pentru tine?
Cu drag, pe curand!
Liliana
PS – Nu uita sa-mi scrii parerea ta despre frica de moarte. Cum crezi ca a fost posibil ca omenirea sa ajunga la o asemenea teroare, uitand ca momentul final este la fel de important ca cel initial?