Posted by 
Acest mesaj este inspirat ca de obicei, din schimbul de idei si experiente cu prieteni si cititori deopotriva, iar pentru ca ego-ul este un subiect tratat cu generozitate in ultima vreme, plec de la un comentariu postat pe Facebook de o prietena. Ea mi-a pus o intrebare ce vine ca o reactie fireasca la un material scris de Lauren Gorgo care suna asa:
„Daca te simti tras inapoi, blocat, stors de forta vietii, neinspirat, demotivat, deprimat, invins, abandonat, anxios, strain de tine, confuz in legatura cu locul tau in viata si in lume, deconectat de scop si misiune, aruncat intr-o criza existentiala de proportii neconcepute, diminuat pana la punctul de a te dizolva si gata sa mergi Acasa…. am vesti bune pentru tine: e foarte probabil ca treci prin chinurile pe care ego-ul le percepe efectiv, ca moartea sa”.
Intrebarea prietenei a fost “Si ce e de facut in aceasta situatie? Cand trec aceste stari? Cand acceptam sa lasam ego-ul la o parte?”
Cel mai simplu raspuns este ca aceste stari nu trec.
Ele sunt proprii ego-ului si vor fi mereu asa. Iar cu ego-ul nu luptam, doar il OBSERVAM. Ceea ce schimbam este perspectiva si rolul nostru – ne mutam treptat din ego in rolul de OBSERVATOR, iar asta nu este doar un concept.
Cand ne saturam de “aceste stari” ne punem intrebarea: Cine le are? Eu, cel care le Observ? Nu pot sa le “am” si sa le Observ in acelasi timp. Inseamna ca exista o parte din mine mai Inalta, cea care Observa partea din mine aflata in suferinta – ego-ul. De aici incolo, ma simt binecuvantat ca Eu (partea Inalta din mine) si eu (partea numita ego) suntem impreuna dar nu tot una.
Aleg sa-l hranesc din ce in ce mai mult pe Eu – in mod practic, am incredere ca nu trebuie sa inteleg si sa controlez lucrurile ca sa STIU ca totul e bine in lumea mea si il accept pe “eu (ego)” in totalitate, ca parte din mine care m-a servit si m-a ajutat (inclusiv prin suferinta), sa ajung la Eu (partea Inalta) care alege acceptarea, iertarea, iubirea si compasiunea.
Daca il trimit pe “eu” la joaca, ii dau de lucru cu ce are de facut in acest plan tridimensional – fara sa-l urc pe piedestal si sa-i cant in struna despre cat de mult “sufera” el, ci doar il onorez pentru “munca” lui – atunci reusesc sa ma concentrez pe ce e cu-adevarat important, pe Eu care isi da voie sa-si experimenteze multi-dimensionalitatea.
Dar explicatiile sunt intotdeauna mai complicate decat practica, ceea ce ne duce la paradoxul de-a spune ca “teoria-ca-teoria, dar practica ne omoara” – cand de fapt, este invers.. “eu”-l cel mic (ca sa nu-i zicem numai ego, ca parca prea se simte pedepsit) ne-a pacalit pana acum ca el este seful, dar vestea buna e ca ne-am “prins” si-l trimitem sa se joace intr-un spatiu restrans 🙂
La scurt timp dupa raspunsul meu, altcineva a trimis un material in care Lazarev vorbeste despre increderea in sine in aceeasi termeni, spunand:
“Daca simtiti neincredere si nemultumire fata de sine sau ganditi ceva rau despre sine, se intrerupe legatura cu planul Divin si in viitor veti fi dezorientati. De aceea daca manifestati un sentiment de culpabilitate, va fi daunator progresului si transformarii Dvs. pentru ca senzatia de culpabilitate reprezinta in egala masura, agresivitate fata de Dumnezeu.
Avem doua “eu”-uri, unul Divin si unul omenesc. Cand spunem “eu” trezim in noi planul uman si cel Divin, deopotriva. Astfel, orice sentiment de culpabilitate este de fapt, sentimentul despartirii de Dumnezeu.
Cand facem o prostie, ea e rezultatul “eu”-ului nostru omenesc si ca atare, ne vom chinui, vom suferi sau ne vom imbolnavi, dupa caz. Suntem datori sa ne schimbam insa, in plan Superior – nu exista cu adevarat, o vina, nu am fost vinovati si nici nu vom fi”.
De aceea sustin mereu in mesajele postate pe aceasta tema, ego-ul nu este inamicul nostru – este o parte a Fiintei noastre si tot ce avem de facut este sa-l imbratisam cu caldura, asigurandu-l ca va continua sa existe atat timp cat va lasa Eu-l Inalt sa se exprime.
Iar pentru ca ne pregatim de Rusalii, m-am gandit ca aceasta sarbatoare a harului si iubirii prin coborarea Sfantului Duh, este un bun prilej sa aducem in viata noastra pacea, iubirea si impacarea, incepand cu Iertarea de sine, lasand la o parte nevoia de a mai blama ego-ul pentru nelinisti si incercari.
Cred ca v-ati bucurat deja de exercitiul trimis in format audio prin acest articol, drept pentru care l-am pus si pe YouTube AICI.
Nu va sfiiti sa-l dati mai departe!
Sa va fie cu folos, pace si bucurie!
Liliana
http://eliberareemotionala.ro/
https://www.facebook.com/liliana.stanciu
https://www.facebook.com/EliberareEmotionala
Nota: Puteti prelua integral sau partial acest material, mentionand link-ul catre articol si il puteti republica in conditiile in care includeti autorul si sursa, lasand intacte celelalte link-uri din postare.
[fbcomments]