Autosabotare? Nu, multumesc!

Iertarea de sineM-a intrebat cineva de curand, unde-am fost in ultima luna si asta pe buna dreptate – e usor de presupus ca daca nu apar in peisaj atata timp, am fost plecata. Numai ca modificarea “domiciliului” meu nu s-a petrecut in plan fizic ci intr-unul care in anumite conditii, poate deveni dureros si anume in planul mental.

Dupa cum se intampla intotdeauna, atragem exact situatiile de care avem nevoie pentru a mai parcurge inca o etapa in evolutia noastra. Aceasta Lege Universala mi s-a aplicat si mie atunci cand am decis ca una dintre intalnirile saptamanale sa fie cu tema Iertarea de Sine.

Stiam ca atrag evenimentele si oamenii care imi pot “ridica mingea la fileu” ori de cate ori e nevoie sa-mi clarific ceva, sa cresc si sa impartasesc la randul meu din bogatia cunoasterii si a simtirii, dar credeam ca sunt.. mai puternica – cel putin asa-i placea mintii mele sa creada..

Adevarul este ca nu suntem nici buni nici rai, nici puternici nici slabi, nici pregatiti nici nepregatiti – in fiecare moment suntem exact ASA CUM SUNTEM, asa cum putem, asa cum am fost programati – cu resursele, conjuncturile, circumstantele si povestile noastre de viata. Nici mai mult, nici mai putin. Si suntem EXACT in momentul, locul si pozitia care ne-ajuta sa Crestem – indiferent daca vine ca o experienta cu gust dulce sau amar. Iar asta ne face cu-adevarat speciali. Numai ca nimeni nu ne-o spune.

Atelierul de lucru Iertarea de Sine a apasat pentru mine, pe butonul Autosabotare, mai mult decat oricand in viata si trebuie sa ma intelegeti – nu credeam ca se poate mai mult! Eu m-am specializat in Autosabotare. Eu am devenit expert cu acte in Autosabotare. Tot ce-a fost de invatat despre cum sa aleg drumul greu, am bifat. Faptul ca mi-am explicat DE CE am trecut prin acest proces, nu l-a facut sa fie mai simplu de digerat.

Totusi, pentru ca am practicat destul de mult timp rolul de Observator, mi-a fost parca mai usor de data asta si am reusit in sfarsit, sa depasesc pragul intelegerii la nivel mental, procesand natural experientele si eliberand emotiile negative atasate.

Autosabotarea inseamna ca nu exista o explicatie logica pentru care nu putem face lucrurile pe care vrem sa le facem, sau pentru care nu putem avea lucrurile pe care le dorim.

Autosabotarea nu este lipsa dorintei, nici a aptitudinilor, nici a cunostintelor si nici a efortului personal, ci dimpotriva. De cele mai multe ori, avem dorinta extraordinara de-a face acel lucru, avem si cunostinte si aptitudini, depunem si efortul necesar dar cel mai probabil, nu in directia potrivita.

Autosabotarea este ilogica si irationala.

Toate semnalele, drumurile, indiciile si informatiile pe care le-am primit de cand am avut acea intalnire de lucru, au avut legatura cu Iertarea de Sine. Pentru ca alcatuisem deja un exercitiu puternic pentru Iertare, a fost usor sa-l adaptez pentru aceasta lucrare atat de importanta, Iertarea de Sine. Il gasiti in varianta scrisa AICI si audio AICI (click-dreapta pe link, pentru salvare). Imi doresc sa va aduca cel putin atata vindecare si eliberare cat mi-a adus mie.

Printre resursele care mi-au aparut exact la momentul potrivit, se numara si un material foarte bun, scris de de Walter E. Jacobson si dezvolt aici cateva idei.

Ne autosabotam in multiple feluri. Evitam sa facem lucruri care sunt in interesul nostru. Amanam sa facem altele. Ne angajam in actiuni care sunt in cel mai bun caz neproductive iar in cel mai rau, autodistructive.

Cred ca nu gresesc daca spun ca multi dintre noi avem propria lista de actiuni contraproductive sau chiar autodistructive, comportamente autosabotoare in care parca ne punem piedici ani intregi, sau care ne impiedica sa avem o sanatate perfecta, relatiile perfecte, sau poate duc la neimplinirea viselor si carierelor, sau la limitari financiare, astfel incat parca vesnic fericirea pare de neatins.

Eforturile noastre constiente pot fi in directia fericirii si reusitei in viata, dar daca mintea subconstienta lucreaza impotriva acestora, pastrandu-ne intr-o zona de rusine sau vinovatie, vocea interioara ne va transmite predominant, mesaje de genul: “Ce rost are?”, “N-o sa mearga”, “O sa se intample ceva rau”, “Mai bine faci altceva”, “E timp pierdut”, “De ce te mai obosesti”, “Stii deja rezultatul”, “Lucrurile nu se schimba cu-adevarat”.. si multe asemenea.

Adevarul este insa, ca intr-adevar lucrurile nu se schimba pana cand.. se schimba! Nu stiu s-o spun mai inteligent de atat.. Intrebarea este nu daca lucrurile se schimba, ci in ce conditii – ce putem face pentru asta.

Toate mesajele negative transmise de vocea interioara merg direct catre inima, demoralizandu-ne si ducandu-ne in tristete sau chiar depresie, generand actiuni autosabotoare. Este vital sa identificam aceste comportamente pentru ca ele chiar sunt in controlul nostru – nu in controlul mintii constiente, totusi in controlul nostru.

Daca va recunoasteti chiar si numai intr-una din situatiile enumerate mai jos, dati-mi de veste in sectiunea comentarii “Da, ma recunosc.” Macar sa stiu ca nu sunt singura 🙂

  • Ne autosabotam atunci cand nu facem lucruri care sunt in interesul nostru, cand ne gasim scuze, cand ne lasam distrasi, cand amanam actiunea in mod sistematic.
  • Ne autosabotam cand nu reusim sa ne finalizam proiectele, sau cand lasam executia lor pe ultima suta de metri, astfel incat ne extenuam in final.
  • Ne autosabotam cand ne izolam de prieteni si de cei dragi, cand evitam socializarea.
  • Ne autosabotam cand intarziem in mod sistematic. Sunt ultima care sa ridice piatra in acest caz – parca Universul conspira si toate lucrurile “se intampla” impotriva mea cand e sa ajung la timp. In realitate, cand intarziem incalcam o intelegere respingand prezumtia ca suntem de incredere. Nu e ceva ce alegem constient, e doar un mesaj puternic pe care l-am preluat ca adevar si pe care-l exprimam mai departe.
  • Ne autosabotam cand convenim sa facem un lucru pe care apoi nu-l mai facem.
  • Ne autosabotam cand suntem dezorganizati.
  • Ne autosabotam cand uitam sa notam ce avem de facut si ca atare, uitam sa facem.
  • Ne autosabotam cand ramanem intr-o zona de confort si nu ne asumam riscuri rezonabile.
  • Ne autosabotam cand cautam vinovati in afara si nu ne asumam responsabilitatea rezultatelor noastre.
  • Ne autosabotam cand cumparam lucruri pe care nu ni le putem permite sau de care nu avem nevoie.
  • Ne autosabotam cand ne complacem in locuri, activitati si circumstante nesanatoase.
  • Ne autosabotam cand consumam excesiv mancare, bautura sau substante care ne aduc recompense imediate, cu dezavantaje semnificative pe termen lung.
  • Ne autosabotam cand facem alegeri nesanatoase in alimentatie.
  • Ne autosabotam cand nu ne intarim corpul prin exercitii fizice.
  • Ne autosabotam cand nu dormim suficient sau cand dormim prea mult.
  • Ne autosabotam cand petrecem timp cu persoane care ne abuzeaza fizic, mental sau emotional
  • Ne autosabotam cand ramanem ancorati in trecut sau calatorim in viitor, fara a acorda vreo sansa Prezentului.
  • Ne autosabotam cand alegem sa stam suparati, raniti, furiosi sau neiertatori fata de cei care ne-au gresit.
  • Si ne autosabotam in multe asemenea cazuri..

M-a intrebat usor contrariata, o cunostinta “Cum adica sa ma iert.. pentru ce?!..” Pentru ca la un anumit nivel, ne tinem captivi in aceste comportamente.

Aproape fiecare dintre noi, ne dezaprobam un aspect sau altul – chiar daca nu constientizam inca asta. Pe scurt, concluzia e simpla: Cand nu traim viata pe care o dorim, ne autosabotam. Si daca ne autosabotam, dezaprobam acea parte din noi pana la negare.

Vestea buna este ca nu suntem victimele unui Univers haotic si ostil, doar subconstientul nostru este programat intr-un mod care ne conduce catre succes sau esec. Stiu ca exista zeci de metode, tehnici si strategii, cursuri de dezvoltare personala, managementul timpului, eficienta, productivitate, organizare si da, toate sunt bune.

Numai ca sarim cea mai importanta etapa, fundamentul – memoria celulara “stie” sa ruleze un program, iar cand acesta nu ne mai serveste, trebuie inlocuit. Reprogramarea mentala nu inseamna numai lucru la nivel mental – nu suntem roboti – ci mental si emotional, impreuna.

Altfel ar fi ca si cum am face o casa, fara sa punem bazele fundatiei. Apoi dupa ce invatam toate acele tehnici, ne trezim ca actionam in continuare conform programarii mentale initiale. Si sa te tii sentiment de vinovatie si neputinta, ca nu stii daca te-a lovit trenul sau chiar nu esti bun de nimic.

Uitam insa, ca daca vom functiona in continuare pe baza credintelor limitative si a fricilor de baza, programele de dezvoltare personala.. ne vor dezvolta eventual, in aceeasi directie.

Haideti sa admitem ca nu e nimic de reparat la noi! Si dupa ce-o facem, sa invatam deopotriva corpul fizic, emotional si mental ca “Totul e bine in lumea noastra” dupa cum spune Louise Hay. Dar totul incepe AICI. Sau AICI.

Dati mai departe!

Si nu uitati sa-mi scrieti in comentarii, daca toate astea sunt numai in capul meu.. 🙂

Imi dau seama ca a devenit un articol cam lung.. dar sunt “nevorbita”. Cel mai probabil, il voi lectura si eu de mai multe ori. Cred ca prin intermediul link-urilor, am reusit sa cuprind tot ce consider important, puternic si binefacator.

Mult succes!

Cu drag,
Liliana

http://eliberareemotionala.ro/
https://www.facebook.com/liliana.stanciu
https://www.facebook.com/EliberareEmotionala

Nota: Puteti prelua integral sau partial acest material, mentionand link-ul catre articol si il puteti republica in conditiile in care includeti autorul si sursa, lasand intacte link-urile din postare.

Comments

comments

 

Comments

comments

3 Comments

  1. Cat adevar! Cu tristete (dar si speranta ca se poate indrepta ceva) recunosc ca ma regasesc in multe din cele scrise. Multumesc pentru toata sustinerea!

  2. Draga Liliana,

    Desi de multi ani am început calatoria mea spirituala (constienta), înca nu am reusit sa ma eliberez de emotia negativa a fricii, de resentimente, vina, rusine, uneori ura, de autosabotori – un lucru la care, culmea, ma gândesc de multa vreme…Si parca a devenit mai frustrant faptul ca, în ciuda teoriei, a unui morman de cunostinte acumulate, eu tot nu am ajuns sa pot sincroniza teoria cu practica, sa ma eliberez…

    M-am întrebat constant – în ultimii ani – care e mecanismul acela ,,miraculos,, de deblocare psihica si am banuit cumva cum stau lucrurile, doar ca îmi condamnam în continuare toate greselile, actiunile, fiind autoexigenta si autocritica de fel. M-am recunoscut în aproape toate exemplele tale, daca nu cumva în toate. Nu, nu esti singura si nici eu nu sunt singura asadar. Multi ani am trait cu impresia ca toate mi se-ntâmpla numai mie, ca nu e nimeni mai suferind – lucru care mi-a adus (auto)izolarea de multe ori. Eu vreau sa-ti multumesc pentru prezenta si pentru tot ce împartasim cu aceasta binecuvântata ocazie.

    Dupa atâta energie ,,irosita,, în acte de autosabotare (culpa, incriminare, încrâncenare, revolta, frica…), sper sa ajung sa reusesc sa iert si sa MA iert. Realizez ca esti aici pentru a-i ajuta pe semenii tai, pe cei care sunt în cautare… În situatii de criza, ajungem sa vedem neajunsurile egoului si sa recunoastem cu sufletele plecate ca uneori nu ne putem ajuta singuri, ci avem nevoie de ceilalti, ca de niste declansatori. Învat sa fiu recunoscatoare pentru asta.

    Cu mult drag,
    Lucia

    1. Draga Lucia,

      Iti multumesc din suflet pentru deschidere si ca alegi sa impartasesti ceea ce te asigur reprezinta trairi pentru multi dintre noi – cel putin cu ocazia acestui articol, am putut sa-mi dau seama ca intr-adevar, cea mai importanta actiune de care avem nevoie este Iertarea si in principal, Iertarea de Sine.

      Te incurajez cu mult drag sa faci exercitiu propus, repetandu-l minim 30 de zile si sa simti minunatia de eliberare care ti-o aduce.

      Si bineinteles ca te astept cu feedback, peste o luna 🙂

      Bucurii si spor in toate bune!
      Liliana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *