Posted by 
Am primit o poveste care m-a pus pe gânduri si este ideala de impartasit. Probabil ca daca am reusi sa ne-o amintim in fiecare zi – macar cateva clipe in alergatura noastra – am face alegerile in viata, cu mai multa usurinta si bucurie.
Le multumesc cititorilor care-mi scriu si-i multumesc doamnei Mariana pentru ce ne-a trimis astazi.
“A fost odata un barbat care hotarâse sa faca o excursie prin Europa.
Ajungând in Marea Britanie, din aeroport a cumparat un ghid de calatorie, ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate in Marea Britanie, in el fiind mentionate zilele si orele de vizita, uneori acestea fiind foarte limitate.
Pe una dintre paginile ghidului, el a vazut o oferta speciala – “Castelul Vietii Tale”. Din fotografiile prezentate, castelul nu era mai bun sau mai rau decat altele. Ghidul mai mentiona ca din motive care vor fi anuntate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la iesire, iar coordonarea zilei si orei vizitei, urmeaza a se face individual, la numarul de telefon indicat.
Intrigat de oferta neobisnuita, de cum ajunge la hotel, barbatul formeaza numarul de telefon si se întelege cu proprietarul, cu privire la data calatoriei. “Totul in lume decurge dupa anumite legi” era inscriptionat la intrarea in castel, iar la usa, domnul a fost întâmpinat cu foarte multa amabilitate, de catre un om îmbracat într-o fusta tipic scotiana, in carouri.
– Ceilalti vizitatori au intrat deja? – se intereseaza turistul.
– Ceilalti vizitatori??? – se mira omul. Nu, nu mai e nimeni, vizitele in Castelul nostru se efectueaza individual si nici serviciile unui ghid nu oferim. Fara sa spuna ceva cu referire la programul de lucru, el a inceput sa-i povesteasca turistului istoria castelului si a facut o trecere in revista a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereti, sala cu modele de armuri de langa intrare, armele militare din camera sub scari, catacombele si camera de tortura din temnita.
Cand a terminat povestirea, el i-a inmanat vizitatorului o lingura si i-a cerut ca, pe parcursul intregii calatorii, sa tina lingura cu partea concava in sus.
– Si asta de ce? – a întrebat el nedumerit.
– Acestea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxa de intrare, iar costul excursiei il stabilim in felul urmator: fiecarui vizitator ii dam o lingura, umpluta cu nisip fin, in acesta fiind exact o suta de grame de nisip, iar fiecare persoana care intra pe tot parcursul vizitei trebuie sa poarte aceasta lingura cu el. Dupa terminarea calatoriei, masuram nisipul ramas in lingura, iar pentru fiecare gram lipsa, se achita o Lira sterlina.
– Si daca nu vars niciun gram?
– Oh, in acest caz, vizita este gratuita.
Vizitatorul a fost surprins si amuzat de o astfel de conditie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip si excursia Seniorului a început. Încrezator in puterea mâinilor sale, el a început sa urce încet treptele, neluandu-si privirea de la lingura. In partea de sus, lânga galeria de tablouri, el a decis sa nu mearga, pentru ca vântul sufla puternic si ar putea varsa nisipul. Se cobora sub scari – pentru a ajunge la sala cu arme militare, însa stand sub scara, isi dadu seama ca, pentru a ajunge in acea sala, trebuie sa sara peste o balustrada, lucru care nu iar fi pus viata in pericol, dar care sigur avea sa duca la varsarea nisipului din lingura, asa ca se limita la a examina camera de la distanta.
Pentru acelasi motiv, el nu a coborât in temnita, deoarece trebuia sa coboare pe niste scari foarte abrupte. Foarte multumit de faptul ca a pastrat continutul din lingura intact, a început sa se îndrepte spre locul de unde si-a început turul. Acolo era asteptat de persoana in fusta scotiana, cu o balanta in mana . Turistul a golit continutul din lingura in balanta si a asteptat nerabdator, rezultatul.
– Surprinzator, ati pierdut doar jumatate de gram, ceea ce înseamna ca nu trebuie sa platiti nimic pentru vizita efectuata, spune proprietarul.
– Multumesc.
– V-a placut vizita? – întreba la sfârsit, omul in fusta. Turistul, dupa un moment de ezitare, decide sa fie sincer.
– De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip si nu am reusit sa examinez ceea ce era in jurul meu.
– Regretabil!!… Stiti, voi face o exceptie pentru Dvs. Din nou voi umple lingura, pentru ca astea sunt regulile, dar de data asta uitati de nisip; chiar daca il varsati pe tot, nu veti plati nimic pentru vizita. Singura conditie e ca trebuie sa reusiti s-o parcurgeti in 12 minute, deoarece dupa asta trebuie sa vina alt vizitator. Fara a pierde nici un moment, domnul a luat lingura si a fugit spre sala de langa antreu, pentru a arunca o privire rapida la exponate.
Dupa asta, a coborat repede pe scari, in temnita. Varsase deja tot nisipul, dar asta nu mai conta. Acolo, nu a petrecut nici un minut, pentru ca timpul se scurgea destul de repede. Repede incepe sa alerge spre camera de sub scari, unde erau depozitate armele – dar, aruncand o privire la ceas, si-a dat seama ca au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotaraste sa plece spre iesire, unde era asteptat de proprietar.
– Vad ca nu aveti nimic in lingura, lucru ce ma face sa cred ca, nefiind obligat sa aveti grija nisipului, de data asta excursia v-a placut. Vizitatorul nu a raspuns imediat.
– De fapt, nu.. – a spus el, in cele din urma. Ma gândeam cum sa nu întârzii, chiar daca am varsat tot nisipul, nu am avut nici o placere.
Omul in fusta isi aprinse pipa si spuse: Exista oameni care trec prin “Castelul Vietii” lor, incercand sa nu plateasca pentru nimic si nu se pot bucura de aceasta calatorie. Mai sunt si altii, care intotdeauna sunt grabiti, pierd repede totul si nu pot obtine placere. Putini inteleg stiinta vietii. Ei descopera fiecare ungher si se bucura de fiecare moment. Ei stiu ca trebuie sa plateasca pentru tot, dar inteleg ca in viata sunt lucruri pentru care merita sa platesti!”
Personal, nu cred ca cei mai multi oameni “incearca sa nu plateasca pentru nimic” ci mai degraba ei nu realizeaza ca se pot bucura mult mai mult de calatorie, daca nu se concentreaza in principal, pe ceea ce au de pierdut.
Frica de a pierde ceva – bunuri, timp, oportunitati, relatii – este de fapt, zidul care ne impiedica sa vedem frumusetea si darurile de pe Cale. Sa ne amintim in fiecare zi, ceea ce a spus Neville Goddard: “Ai un singur dar pe lumea asta – care e cu adevarat al tau si pe care poti sa-l dai, iar acela esti tu insuti”
Cu drag,
Liliana
http://eliberareemotionala.ro/
www.facebook.com/liliana.stanciu
www.facebook.com/EliberareEmotionala
[fbcomments]